Kathmandu, Nepal

Februarie 10, 2011 at 2:46 am (Photos, Travel, Uniqueness, World) (, , , , , , )

Dupa o indelungata absenta, prada fiind oboselii si timpului care ma (sur)prinde intr-o bezmetica incercare de a-mi domoli sufletul, iata-ma cu urmatoarea incursion géographique : Kathmandu, Nepal.

Cu o populatie de peste 30 de mil de locuitori astazi, Federal Democratic Republic of Nepal este un amalgam de cultura si civilizatie. Conservatorismul chinezesc din nord si varietatea urbana, rurala, culturala, religioasa, sociala, conomica a indiei din vest au trasat traiectoria omului nepalez: umil, servil, mandru/onorat sa-si exercite meseria oricare ar fi
aceea, cald, bland, retinut in a-si exprima propriile trairi deci un pic fals, cu un zambet incremenit in praful si saracia nesfarsita, un pic smecher atunci cand si-a dat seama ca mondenii si locuitorii metropolelor platesc bani grei pentru o
aventura demna de povestit prietenilor la o bere, exploatator pana la stele cu ale sale comori nesfarsite Himalaya si Everestul, cameleonic la nevoile strainului…si lista poate continua la nesfarsit.

The kingdom of Nepal se inchina zeilor (same same but different!!!)

Luna trecuta in Nepal a fost atat de frig incat abia am rezistat cateva ore afara dar de data asta mi-am spus ca no
matter the costs trebuie sa fac o lunga si amanuntita incursiune prin orasul care l-a dat lumii pe Buddha. Exact, istoria leaga nasterea lui Buddha de Nepal si Kathmandu in special. Nu ma intrebati care anume sau ce ramura sau al catalea Buddha pentru ca nici macar unii nepalezi nu fac distinctia intre hinduism si buddhism, ei practicand in paral cele doua traditii-religii.
Kathmandu Valley in Himalaya este ca o oaza de miresme si culori. Nepalezele nu renunta la celebrul saree sau haku
patasihh si ard lumanari si arome din zori pana la asfintit invaluind astfel orasul intr-o ceata intepatoare.
Orasul a fost conceput sa urmeze intocmai forma sabiei lui Mañjuśrī – bodhisattva(wisdom-being) sau calea spre buddhatva(atingerea iluminarii de catre un buddha), deci a fost „ajustat” pe margini  de templele a opt zeite, asa-zisele mother-goddess, inca in picioare astazi.

Cel mai controversat templu-casa-castel-constructie este Kumari Ghar.
Kumari Ghar este palatul acestei living-goddess in centrul orasului kathmandu. Din pacate nu am apucat sa o vad de data aceasta, iar fotografiatul este interzis, of course!. Poate data viitoare am noroc, pana atunci va povestesc, mai bine, ce am aflat eu. Acum vreo patru ani Guvernul Maoist a ales o fetita de patru ani sa le fie zeita pana la varsta pubertatii, mai exact perioada menstruala sau pana cand aceasta va pierde prima picatura de sange din trupul ei sanctificat. Deci acest copil de 6, 7 ani nu se poate rani pentru ca automat isi pierde sacralitatea, zeita Teleju parasind corpul tinerei. Spiritul sacru al zeitei se spune ca se afla in fiecare femeie inocenta de pe pamant.

Kumari(in sanscrita kumari inseamna pur, virgin ) sau Kumari devi in asia de sud este traditia adorarii energiei feminine, incarnarea divina pe pamant, traditie care se manifesta inca de prin secolul al saselea. Fetele sunt alese numai din clanul Shakya despre care se spune ca au pus bazele primei primul regat de la poalele Himalayei. De ce acest clan?? Pai simplu, este vechi de cand lumea (la propriu!!!) iar cel mai cunoscut membru al clanului este Gautama Buddha.

Procesul de selectie aduce intru totul(si nu ma surpinde deloc) cu gasirea urmatorului Dalai Lama. Aproape aceeasi poveste dar fara izul tibetan. UFFFFF…nu te aventura sa descalcesti itele religioase ale asiei ca no man can do it!!!! Revenind, fata-kumari trebuie sa aiba o conditie fizica fara antecedentele vreunei maladii, nu a pierdut sange sau vreun dinte, ochii si parul sa fie negre, maini si picioare dragalase si 20 de dintisori, cu alte cuvinte trebuie sa urmeze cele „32 de perfectiuni” ale zeitei. Testul suprem este cel al fricii insa, cand fetita trebuie sa isi petreaca o noapte printre capete de capre si bivoli, iluminate de lumanari. Apoi este incoronata si din acel moment picioarele nu vor mai atinge pamantul si doar va fi purtata intr-o lectica de aur. Apoi reversul medaliei are loc in patru zile. Dupa prima menstruatie, au loc ritualurile pentru deificarea fetitei si intoarcea ei printre muritori.

In 2007 Sajani Shakya si-a pierdut titlul de Kumari Devi dupa excursia in Usa pentru lansarea filmului-documentar Living Goddess. Momentan, zeita Kumari in Kathmandu este Matina Shakya. Evident oragnizatiile mondiale sunt in fierbere sa stopeze traditia si plang soarta „bietei copile” care trebuie sa fie zeita pentru cativa ani. Povestea e lunga, complexa, incalcita si deja am obosit. 🙂

Moving on, next stop : Swayambhunath sau Monkey Temple

Templul este considerat a fi de sorginte buddhista dar cum am spus mai sus, oamenii acestia practica deopotriva buddhismul si hinduismul. Este unul dintre cele mai vechi site uri religioase din nepal si fete celebre din istoria statului si-au demonstrat devotamentul aici. Dealul pe care este amplasat templul geme de „holy monkeys”, care intre noi fie vorba sunt orice dar nu „holy”.  Templul se constituie dintr-o stūpa, un dom care reprezinta lumea iar peste acest dom o alta constructie cubica, alungita cat sa formeze cu varf, pe ale carei patru fete apar pictati ochii lui Buddha : Wisdom and Compassion, impreuna cu the third eye. Tot in desen apare  unity, scris in nepaleza. Pentru varful stupei s-au folosit vreo 20 de kg de aur. Gata, acum, dovada:

A tout alors!

See you on my next amazing piece of  eARTh!

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Catalunya

Decembrie 15, 2010 at 2:53 pm (Uncategorized)

Barcelona este capitala Catalunyei/Cataloniei- o comunitate autonoma din nord-estul spaniei. La vreo 150 de km dai peste lantul pirineilor care pusi peste clima mediteraneana dau niste temperaturi care te obliga sa te imbraci mai gros decat te-ai fi asteptat ca e nevoie in spania. asa cum mi s-a intamplat mie. am crezut ca barcelona este madrid. gresit! era intr-adevar toamna nu iarna ca in restul europei dar am reusit sa racesc dupa primele ore petrecute afara. imi place barcelona si imi plac locuitorii barcelonei.imi plac bulevevardele largi si populatia tanara. cei de varsta mijlocie sunt cufundati in lectura la….7 a.m. cand tu tremuri de frig si cauti o cafea fierbinte. da, barcelona in aceasta perioada pare idilica mai ales in the morning cand se pune la cale forfota metropolei. toti alearga zambind(habar nu am ce ii face pe acesti oameni sa zambeasca in zori) incercand sa-si aprinda o tigara. „catalunyezii” sunt tineri si implicit fumeaza muuuuuulllltttt. desi am ratat toamna din bucuresti, am prins-o pe cea din spania desi barcelona nu este spania. bulevardul acesta mi-a amintit de bulevardul castanilor, toamna, in ploiesti. privirea iti respira la propriu in acest oras datorita pietonalelor imense.

„I belong here among the poor.”

bineinteles cuvintele unui geniu, arhitect de data asta. Toate geniile au principii bine conturate dupa care isi ghideaza existenta. Probabil de-asta e o mare calitate pentru un om obisnuit sa aiba principii desi eu vad asta ca pe o necesitatea mai de graba decat ca pe ceva iesit din comun. Si acum de ce e barcelona pare independenta de spania?? pai catalunya este punct de referinta pentru arhitectura, pentru acel Art Nouveau desi Antoni Plàcid Guillem Gaudí i Cornet a depasit cu mult ceea ce presupunea modernismul. barcelona pare mai curand o rezervatie nationala decat un oras normal si asta pentru ca a fost the playground pentru gaudí. si-a plantat nascocirile flamboaiante in tot orasul deci nu iti ramane altceva de facut decat sa digeri si sa te minunezi. din pacate nu am reusit sa vad TOT, dar cu siguranta in doua luni imi voi continua cercetarea.

Park Güell – ridicat intre 1900 si 1914, a fost conceput initial ca o zona rezidentiala, o afacere de real estate esuata insa dar un loc plin de liniste si calm. este extrem de frumos, nici nu pot descrie senzatiile care te napadesc odata ajuns in acest parc. daca privesti intr-o directie ai impresia ca esti intr-o poveste cu printi si printese. daca de intorci ai naufragiat undeva pe o insula a comorilor, nedescoperita inca datorita pesterilor artificiale si a vegetatiei luxuriante. Gaudi insusi a locuit aici o vreme.
principalul punct de atractie al parcului este tersa imensa sustinuta de coloane dorice de unde ai the best view ever. peretii terasei care imita trunchiuri si cuiburi de pasari.

aici sunt coloanele terasei principale, si imensa banca precum o serpentina pe margine. este facuta din mozaic desi de la distanta pare din turta dulce :P…sub terasa apar din loc in loc niste „palarii” din teracota cu forme cel putin bizare pe care inca nu le-am deslusit desi am citit cate ceva despre. esti oricum inmarmurit de modele, aliajele folosite, culori , forme, plasare absolut totul este fascinant :

dragonul de la intrarea in parc si cele doua case terminate dintr-un proiect de vreo 60 de case:

catalunya …to be continued for sure. packing my bags for now!!

p.s. wordpress-ul nu mi-a permis uploadarea pe categorii din pacate, de aceea textul pare rupt de explicatiile fotografice :P:).

Legătură permanentă Lasă un comentariu

the two impossible halves . . .

Noiembrie 9, 2010 at 10:20 pm (Blue, Chestiuni usturatoare, Life matters, Musique) (, , , , , )

when you have it, it’s just not enough. you want more from the other half. when you got plenty of one you’ll always have less from the other.

sleep tight!

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Working class…

Octombrie 26, 2010 at 10:11 am (Life matters, Thoughts) (, , , , )

Am ajuns in tara unde primesti amenda daca hranesti pisicile maidaneze sau arunci guma de mestecat pe jos; alcoolul este strict interzis iar fumatul (hurray:)) este privit drept un viciu mai grav decat drogul; de asemenea statul te sfatuieste ca, odata ajuns, aici sa ai grija de igiena personala. Pudibonderismul femeilor insa iti intoxica privirea.

Incerc sa-mi imaginez Bucurestiul, Romania cladite pe aceste principii….nu pot!!!

Pana una alta toti suntem :

Legătură permanentă Lasă un comentariu

MY NEW HOME

Octombrie 23, 2010 at 9:24 am (Chestiuni usturatoare, Life matters, Photos) (, , , , )

The ending is just a beginning!
Cu greu admit asta abia acum dupa atata vreme. Nu prea-mi ramane altceva de facut decat sa keep looking forward and forward…mi-am instalat aproape toate amintirile in noua mea casuta. And again…let the game begin!!!!

Legătură permanentă Lasă un comentariu

da, eu am mai multe drepturi decat tine ! I

Iunie 22, 2010 at 12:17 pm (Life matters) (, , , , , )

mie imi vine ciclul regulat o data la 21 de zile; tie-ti vin instant messages (regulat, of course!!!) cu bancuri misogine o data la 21 de minute

pe mine ma dor sanii atunci cand are loc vreo dereglare hormonala inside me, despre care tu oricum habar n-ai; tu faci intindere la muschi cand te arunci dupa o minge

eu trebuie sa ma epilez cu regularitatea unui ceas elvetian o data la 3 saptamani, inghinal, picioare, axila, facial; tu te razi in 3 minute si esti ca nou

eu trebuie sa port tocuri chiar si atunci cand nu vreau, nu pot ,sunt obosita; tu te plangi ca ti s-au decolorat adidasii preferati,

eu trebuie sa imi hidratez pielea constant in funcie de sezon: vara cu ceva racoritor dar suficient de hidratant, creme antirid de zi de noapte de protectie solara, apoi iarna cu ceva gras, cu fond de ten cu mascara, toamna imi strica ploaia parul si am nervi ca ma umplu de norori daca merg 10 m ; tu faci un dus si esti proaspat, mirosi frumos si esti perfect hidratat in orice conditii

eu racesc la ovare si ma doare burta de mor daca stau pe o piatra rece; tu te poti aseza oriunde oricum nu are importanta

mie-mi curge nasul incontinuu cand temperatura scade; tu racesti de trei ori pe an si fugi la mami sa te alinte

eu nu pot cara un bax cu apa plata; tu cari doua plus toate pungile de cumparaturi si spui glume pana la masina

eu am un teanc de carti langa pat; tu citesti bloguri cateva ore pe saptamana

eu n-am chef de sex cand sunt obosita; tu te bosumfli si imi faci masaj resemnat

eu plang la psycho; tu nu plangi niciodata (aproape!)

eu rivalizez cu Pluto vreme de noua luni; tu zambesti si esti fericit

Legătură permanentă 1 comentariu

„Lying is as much a part of normal growth and development as telling the truth. The ability to lie is a human achievement, one of those abilities that tends to set them apart from all other species.”

Iunie 16, 2010 at 9:18 am (Chestiuni usturatoare, Life matters) (, , , , , , , )


You brood of vipers! How can you speak good, when you are evil? For out of the abundance of the heart the mouth speaks. The good man out of his good treasure brings forth good, and the evil man out of his evil treasure brings forth evil. I tell you, on the day of judgment men will render account for every careless word they utter; for by your words you will be justified, and by your words you will be condemned. (Christianity) Matthew 12.34-37, New Testament

mama ne invata cand suntem de-o schioapa „ca nu este frumos sa minti”, decalogul ne arata furios cu degetul pe noi, cei care mintim, prietenii asteapta de la tine sa nu ii minti niciodata, iar iubitul/iubita isi doreste, idealist, sa nu-i fi spus a single lie, atata vreme cat a durat relatia voastra.
practic, educatia noastra porneste cu un complex, acela de a „NU MINTI”. si ce facem noi ? pai daca in copilarie scapam de mustrari si discursuri moralizatoare atunci cand nu recunostem ca am facut cutare sau ascundeam un bibelou spart sub pat, de ce nu am scapa si acum, ca adulti?
de ce sa ne asumam repercusiunile faptelor noastre cand putem foarte bine sa NU SPUNEM ce s-a intamplat de fapt? de ce sa nu distorsionam (mai mult sau mai putin) realitatea daca asta ne va scapa de responsabilitate sau bataie de cap, NU?

ei bine NU!!! candva credeam ca doar oamenii foarte curajosi pot trece prin viata fara sa minta. acum nu mai cred asta.

a spune adevarul in orice imprejurare este o virtute fundamentataa pe principiile unei educatii minimale, elementare as putea spune. ca sa fii om nu este suficient sa ai doua maini si doua picioare, dar asta o stim toti deja. calitatea ta de om se reflecta din relatiile pe care reusesti sa le stabilesti , fie si cu o singura persoana din jurul tau.

un om slab, constient de fortele proprii si de nivelul maxim al fiintei sale, va croseta intotdeauna in jurul sau o mantie de neadevaruri, menita sa ii acopere lipsurile si caracterul slab si sa il „ridice” (cel putin) la nivelul interlocutorului, aproapelui etc.tot de asta tine si sentimentul parvenirii pe care unii oamenii il resimt mai puternic decat respectul de sine.

de fapt, respectul de sine se relfecta in respectul tau pentru cei din jur. respectul de sine se cultiva cu o consecventa asidua si tine in totalitate de preceptele educationale elementare care stau la baza personalitatii fiecaruia. in lipsa acestor minime „indicatii” , copilul, adultul de mai tarziu , esueaza inevitabil in a dezvolta o personalitate „sanatoasa”, de aici nevoia acuta de a minti, a se ascunde , a se fofila. un om frustrat dar constient de propriile „putinţe” si „NEputinţe” si va avea niciodata forta necesara admiterii adevarului.

pot fi catalogate minciunile in minciuni grave si minciuni mai putin grave?
ce fel de minciuni sunt atunci minciunile elementare sau „diplomatice”?
dar minciunile de genul „ti-am spus doar jumatate de adevar” (which i hate the most) sau „nu m-ai intrebat niciodata, eu ti-as fi spus „?
bine, nu aduc deloc in discutie minciunile pe care le spunem in copilarie cand vrem sa scapam de pedepse, desi aceste nevinovate escapade formeaza adultul de mai tarziu care tinde sa ramana undeva blocat in ideea ca va scapa de repercusiuni daca ascunde ce s-a intamplat de fapt. exclud totodata si minciunile care au ca scop salvarea de vieti.

postul acesta este foooooooaaarrrteeee lung iar eu trebuie sa ies pe usa ACUM, sper sa il continuu data viitoare.

p.s : Wylde a dedicat piesa lui Dimebag Darrel(omorat in 2004 ), videoclipul le-a iesit d eminune desi este o piesa extrem de trista.

Legătură permanentă 5 comentarii

despre printi curajosi si printese nemuritoare

Iunie 10, 2010 at 4:07 pm (Film, Fun) (, , , )

de mult n-am mai trait un film asa cum l-am trait pe cel de aseara. desi fara vreo insemnatate artistica deosebita sau nu stiu ce substrat filozofico-psihologic, a fost un film modern, simplu dar…cu printi neinfricati, printese rasfatate, decoruri bogate si imagini puternice. pe scurt mi-a placut si cred ca va detrona Avatar.

help yourself:

Legătură permanentă Lasă un comentariu

I (don’t) hate

Iunie 9, 2010 at 8:56 am (Chestiuni usturatoare, Life matters, Thoughts) (, , , , , , )

Nu-mi plac oamenii zid.
Da, nu imi plac deloc oamenii carora limba romana li se pare atat de complexa incat, pusi in fata unei astfel de confruntari, adica ei vs. limba romana, nu reusesc sa dea curs respectivei „batalii” sau mai grav, nu se recunosc infranti ci se eschiveaza las din fata oricarei raspunderi. Prin oamenii zid nu trece nimic dincolo, implicit nu ajunge nimic in ei(nu la ei). Tot lor incerci sa le faci scheme complicate, expuneri ample, desene uriase, iti consumi toata limba romana, engleza pe alocuri, ramai fara energie, suflet si suflu si la final cand ai in sfarsit impresia ca munca ta a dat roade, omul zid vine, ia un burete sterge tot si te intreaba ce film vrei sa vezi.

Nu-mi plac oamenii carora le faci aceeasi expunere over and over and over and over again si tot ce primesti in schimb este o privire galesa de caprioara sau celebrele „…”. Bineinteles se exclud momentele in care genul asta de atitutudine este este voit exprimata.

Nu-mi plac oameni care fac parada cu a mental state care de fapt nu le apartine. Va credeti destepti sau ce? Va spun un lucru „a lasa impresia” este una „a fi” este cu totul altceva. Nu-mi plac oamenii care nu inteleg lucrurile simple.

Nu-mi plac oamenii carora le faci sandwichuri dimineata iar ei nici macar nu le mananca(adultii of course, nu copiii 🙂 ).

.
Don’t get me wrong, ok?

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Pentru ce sa fii iubit?

Mai 31, 2010 at 3:15 pm (Carte, literatura, Musique) (, , , , , )

mai intai asta:
apoi asta :

sex, shopping si un roman

a fi iubit pentru trup
a fi iubit pentru bani
a fi iubit pentru realizari
a fi iubit pentru slabiciuni
a fi iubit pentru detalii
a fi iubit pentru anxietati
a fi iubit pentru mintea ta
a fi iubit pentru ca existi

am inceput cartea asta pentru ca alain de botton este autorul eseurilor de indragostit. coperta mi-a furat privirea e drept si n-am mai stat pe ganduri, ama juns acasa si am citit-o intr-o singura zi. mai inati: coperta 4 se lauda prea mult cu insiruirea aceea de nume mari, descartes, platon d.h. lawrence, structura psihologica din madame bovary pare intr-adevar pare pilonul de sustinere a teoriei bottoniene . cartea nu frapeaza si nici nu are accente revelatoare. cele doua sute si vreo saptezeci de pagini par mai mult impresiii mazgalite in graba de catre psihologul lui alice, o tanara naiva, fara pic de selfesteem, usor influentabila care la inceput pare atat de inversunata pe oameni incat iti lasd aimpresia ca nimeni si nimic n-ar reusi s ao darame. bineinteles, pe fondul unei copilarii defectuoase, alice dezvolta o personalitate nesigura in propriile capacitati de a relationa si a mentione legaturi de dragoste cu oamenii care tot vin si pleaca din viata ei. la un moment dat cartea imi pare suprasaturata cu explicatii si demonstratii, te arunca inapoi in bancile scolii cand ti se expuneau pe table intregi teoreme si axiome pe care oricum nu le puteai pricepe. de ce alice accepta grosolaniile lui eric? pai simplu, pentru ca alice are impresia ca de fapt ea se face vinovata pentru dezinteresul lui eric fata de propria-i fiinta, intrucat ea este plictisitoare, cicalitoare si deloc amuzanta. cartea are si zvacniri destul de vii (e scrisa totusi de alain de botton), de exemplu face incursiuni in paleta detaliilor aparent nesemnificative intr-o relatie ce se dezvolta conditionata de urbanismul excesiv al amandurora. este intesata cu ironii sau pur si simplu note amuzante ce judeca relatia celor doi prin prisma gruparilor teologice :

crestinismul clasic : o sa sune, dar o sa dureze mult.
agnosticismul : o sa-l cred cand o sa-l vad.
crestinismul renascut: a incercat sa sune mai devreme, apoi a hotarat sa vina direct, dar a ramas blocat in trafic. Daca o sa privesc in continuare vopseaua de deasupra vizorului, o s aintre oe usa in orice clipa. Poate ca s-a oprit sa cumpere un buchet cu flori ca sa se scuze pentru intarziere.
ateismul : viseaza inainte, draga mea.

ce reuseste totusi sa realizeze cu talent, este fondul emotional al cuplului (desi repet: alice este cea decojita in amanunt) pe care se bazeaza de fapt intreaga carte. astfel fiecare cititor se va regasi putin macar in amalgamul de sentimente, idei, replici, decizii, vise si solutii cu care se confrunta in fiecare ora alice.

si ea localizase apogeul posibilitatilor umane in intimitatea a doua fiinte, dispuse sa ignore celelalte triumfuri ale civilizatiei (fierbatoarele de oua, zgarie-norii, testele de sarcina), pentru a se declara cu adevarat vie in starea de dragoste. Era o definitie foarte indepartata de stiinta medicala, „a fi in viata” in acest context depinzand nu de circulatia oxigenului sau de activitatea cerebrala, ci de prezenta cuiva cu care sa poata face o baie, langa care sa se ghemuiasca dupa ce facusera dragoste, si cu care s apoata vorbi folosind un limbaj infantil si plin de afectiune.

So, don’t stop reading and don’t miss your own life !

Legătură permanentă 1 comentariu

Next page »