Catalunya

Decembrie 15, 2010 at 2:53 pm (Uncategorized)

Barcelona este capitala Catalunyei/Cataloniei- o comunitate autonoma din nord-estul spaniei. La vreo 150 de km dai peste lantul pirineilor care pusi peste clima mediteraneana dau niste temperaturi care te obliga sa te imbraci mai gros decat te-ai fi asteptat ca e nevoie in spania. asa cum mi s-a intamplat mie. am crezut ca barcelona este madrid. gresit! era intr-adevar toamna nu iarna ca in restul europei dar am reusit sa racesc dupa primele ore petrecute afara. imi place barcelona si imi plac locuitorii barcelonei.imi plac bulevevardele largi si populatia tanara. cei de varsta mijlocie sunt cufundati in lectura la….7 a.m. cand tu tremuri de frig si cauti o cafea fierbinte. da, barcelona in aceasta perioada pare idilica mai ales in the morning cand se pune la cale forfota metropolei. toti alearga zambind(habar nu am ce ii face pe acesti oameni sa zambeasca in zori) incercand sa-si aprinda o tigara. „catalunyezii” sunt tineri si implicit fumeaza muuuuuulllltttt. desi am ratat toamna din bucuresti, am prins-o pe cea din spania desi barcelona nu este spania. bulevardul acesta mi-a amintit de bulevardul castanilor, toamna, in ploiesti. privirea iti respira la propriu in acest oras datorita pietonalelor imense.

„I belong here among the poor.”

bineinteles cuvintele unui geniu, arhitect de data asta. Toate geniile au principii bine conturate dupa care isi ghideaza existenta. Probabil de-asta e o mare calitate pentru un om obisnuit sa aiba principii desi eu vad asta ca pe o necesitatea mai de graba decat ca pe ceva iesit din comun. Si acum de ce e barcelona pare independenta de spania?? pai catalunya este punct de referinta pentru arhitectura, pentru acel Art Nouveau desi Antoni Plàcid Guillem Gaudí i Cornet a depasit cu mult ceea ce presupunea modernismul. barcelona pare mai curand o rezervatie nationala decat un oras normal si asta pentru ca a fost the playground pentru gaudí. si-a plantat nascocirile flamboaiante in tot orasul deci nu iti ramane altceva de facut decat sa digeri si sa te minunezi. din pacate nu am reusit sa vad TOT, dar cu siguranta in doua luni imi voi continua cercetarea.

Park Güell – ridicat intre 1900 si 1914, a fost conceput initial ca o zona rezidentiala, o afacere de real estate esuata insa dar un loc plin de liniste si calm. este extrem de frumos, nici nu pot descrie senzatiile care te napadesc odata ajuns in acest parc. daca privesti intr-o directie ai impresia ca esti intr-o poveste cu printi si printese. daca de intorci ai naufragiat undeva pe o insula a comorilor, nedescoperita inca datorita pesterilor artificiale si a vegetatiei luxuriante. Gaudi insusi a locuit aici o vreme.
principalul punct de atractie al parcului este tersa imensa sustinuta de coloane dorice de unde ai the best view ever. peretii terasei care imita trunchiuri si cuiburi de pasari.

aici sunt coloanele terasei principale, si imensa banca precum o serpentina pe margine. este facuta din mozaic desi de la distanta pare din turta dulce :P…sub terasa apar din loc in loc niste „palarii” din teracota cu forme cel putin bizare pe care inca nu le-am deslusit desi am citit cate ceva despre. esti oricum inmarmurit de modele, aliajele folosite, culori , forme, plasare absolut totul este fascinant :

dragonul de la intrarea in parc si cele doua case terminate dintr-un proiect de vreo 60 de case:

catalunya …to be continued for sure. packing my bags for now!!

p.s. wordpress-ul nu mi-a permis uploadarea pe categorii din pacate, de aceea textul pare rupt de explicatiile fotografice :P:).

Anunțuri

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Wake up Wendy, smell the cofee

Mai 27, 2010 at 10:15 am (Life matters, Musique, Thoughts, Uncategorized) (, , , , , , , )

M-am trezit strabatuta de un soi de liniste nefireasca pentru ultima perioada a vietii mele. Poate ca m-am resemnat, desi, resemnarea mi se pare un lucru absolut grotesc. Sau poate pur si simplu am obosit. Am obosit, sunt mereu pe drumuri si actiunile mele nu mai au acea finalitate pe care o preconizam acum cativa ani. Ceva insa continua sa schimbe, parca piesele incep sa se miste, sa se atraga, sa formeze acel Tot pe care il caut, nici eu n-as putea spune de cand.

Piesa imi aminteste de liceu si primul an de facultate, de zile intregi in care nu aveam altceva de facut decat sa visez cu ochii deschisi, sa dau o tura prin tineretului, sa suspin dupa un cbr f4i cu rezervorul rosu, sa vad pe fat frumos cu casca pe cap si viziera ridicata, sa merg prin anticariate si sa mor de nervi ca nu imi ajungeau banii ptr toate cartile de pe rafturile cu literatura universala, apoi mai tarziu am descoperit Carturesti si am facut in asa fel incat sa imi pot permite doua trei carti pe luna de acolo doar ptr ca imi placea sa miros aerul de acolo desi ceainaria Carturesti nu m-a atras niciodata ca Vasiliada cea mica de langa un anticariat la fel de mic dar mandru foc de vitrina de la bulevard si de setul de bijuterii mai batran decat mine.

Piesa zilei si bineinteles a cup of cofee tha-tha

Legătură permanentă 2 comentarii

When there’s nothing left to say

Mai 26, 2010 at 10:41 am (Musique, Thoughts, Uncategorized) (, , , , )

aici rasaritul nu este atat de firesc si nici nu precede curgerea fireasca a unei zile
aici ramai fara cuvinte, fara ganduri si fara puterea de a riposta sau a merge mai departe
aici nimic nu este intamplator
aici obosesti repede si nu mai apuci sa tragi usa dupa tine
aici vrei intotdeauna sa respiri un aer princiar
aici te saturi si urli
aici bobocii mor inainte sa infloreasca
aici visul primordial piere
aici alergi inca dupa idealul altcuiva
aici astepti
aici nu mai visezi
aici uiti
aici atingi ce ai vrea sa existe
aici se termina
aici nu intra nimeni
aici se sparg paharele precum cuvintele de patru pereti
aici nu vezi
aici nu simti ce zace langa tine
aici nu ai fi ramas niciodata singur
aici nu incepe nimic

Legătură permanentă 4 comentarii

„He possessed one of the greatest voices in all of heavy metal, and had a heart to match it”

Mai 17, 2010 at 9:33 am (Heavy Stuff, Uncategorized) (, , , , , )

nu…remarca de mai sus nu are legatura cu ce s-a intamplata seara in piata constitutiei. ba intr-un fel are pentru ca tot ieri s-a intamplat!

aseara inainte de megashow-ul „once in a lifetime” rememoram adolescenta cu beibi, singura perioada din viata noastra cand monstrul PREOCUPARILOR PECUNIARE nu ne absorbea spiritul si nu ne obosea caracterul anulandu-ne elanul pentru ca in final sa simtim expierea si nu viata.

si uite asa cu fata spre scena asteptand sa „se intample”, ne aminteam cat de inmarmuriti ramaneam de fiecare data in fata celebrelor videoclipurilor din 70 80 si cele de mai tarziu bineinteles. Oricum concluzia a fost unanima:pe vremea aceea nu ne imaginam noi ca VREODATA maidan judas ac/dc megadeth metallica etc etc etc vor fi sub nasul nostru pentru cateva ore.

dupa concert am rasuflat amandoi usurati ca I-AM PRINS desi pretul biletelor a fost unul ridicol de mare.

ieri, duminica, Ronnie James Dio a murit!

Legătură permanentă Lasă un comentariu